Ce este bucuria...

si ce impiedica formarea acesteia

Bucuria se naste in inima, ca o manifestare a Spiritului, dar este inabusita prin interventia mintii.

Mintea se opune schimbarii vibratiilor corpului prin mentalul inferior, care spune: “De ce sa ma bucur, cand trebuie sa platesc facturile, cand am atatea de facut si imediat e seara?”

Mintea nu lasa corpul sa absoarba secretia glandei pineale (epifiza)- hormonul fericirii, altfel spus corpul refuza oficial bucuria.

Mintea ne manipuleaza printr-un sir nesfarsit de dorinte, pe care urmarim sa ni le implinim. Ne simtim incompleti si atunci apar dorintele, prin care sa obtinem ceea ce credem ca ne lipseste. In aceste conditii bucuria ramane pe tusa.

Bucuria apare in noi ori de cate ori ni se implineste o dorinta, deoarece in acel scurt rastimp nu mai avem nici o alta dorinta. Aceasta este adevarata cauza a bucuriei si nu indeplinirea propriu zisa a dorintelor.

Din acest motiv bucuria dureaza atat de putin, intrucat ea dispare imediat ce apare o alta dorinta.

Asa trecem de la o dorinta la alta si ratam bucuria.

Expansiunea bucuriei

Cum putem depasi aceasta piedica (a dorintei)?

Eliminand activitatea mintii (mentalul inferior).

Cand mintea este dezactivata (in lipsa gandurilor), bucuria din inima se revarsa in creier, activeaza glanda pineala, iar secretia ei poate fi absorbita in intregime (fara rezistenta opusa de minte) in corp. Astfel are loc integrarea dintre inima si creier, in care bucuria este amplificata si ne cuprinde intreaga fiinta.